Fără categorie

NEVERSEA |DESPRE EXPERIENȚA CA VOLUNTAR

Pot spune că am aşteptat cu nerăbdare să public acest articol. De ce? În primul rând pentru că este primul articol pe care îl public după o perioadă lungă de inactivitate (bac life) şi în al doilea rând, deoarece am simţit că trebuie să povestesc despre acest lucru, pentru ca voluntarii de anul viitor, care vor da o căutare pe Google, să găsească câteva informaţii adevărate ( şi nu mă refer la cele de tip CANCAN). Aşadar, iată-mă aici, în tren, îndreptându-mă spre Braşov, lucrând la acest articol.

Pe la sfârşitul lunii mai am primit un articol din care am aflat că organizatorii NEVERSEA şi UNTOLD caută peste 2000 de voluntari, aşa că m-am înscris şi eu.

Până să aflu dacă am fost sau nu acceptată (rezultate care, apropo, s-au lăsat aşteptate pentru o parte din viitorii voluntari) am tot căutat informaţii despre modul în care au fost trataţi voluntarii în ediţiile trecute ale festivalului UNTOLD.

Am găsit doar articole negative în care se povestea că voluntarii au fost trataţi urât, că nu li s-a respectat programul trecut în contract, că au avut coordonatori răi care efectiv doar ofereau ordine, era şi o imagine care sugera faptul că au dormit în saci de dormit, pe jos, în cantină unui cămin din Cluj, că nu le-a fost oferită mâncare etc.

Ei bine, citind acestea, deja aveam tendinţa să renunţ. Dar, dorindu-mi o vară diferită şi din pasiunea pentru voluntariat şi o viaţă activă, am decis să continui. Ulterior am fost informată că fusesem repartizată pe departamentul de „Acces şi Acreditari”, având şi cazarea asigurată.

Deja mă gândeam cu încă câţiva voluntari ca o să fim „cazaţi” în corturi, pe malul mării.

Nu îmi permit să îmi dau cu părerea despre cât de false/adevărate sunt informaţiile legate de modul în care au fost trataţi voluntarii în ediţiile trecute UNTOLD (deoarece nu am fost acolo), dar pot spune două lucruri:

  1. am întâlnit voluntari care au fost acolo şi au zis că acele lucruri nu sunt adevărate;
  2. contrar aşteptărilor, experienţa de voluntar NEVERSEA a fost una excepţională.

Aşadar, am decis să prezint 5 dintre cele mai importante puncte de interes:

1. ~ UNDE AM FOST CAZATA?~
Spre norocul meu, am fost cazată la Hotel Hefaistos. Un hotel superb! Recomand!

Alţi voluntari au fost cazaţi la Hotel Delfin, Hotel Piccadilly, dar şi la cămine.

Probabil vă întrebaţi de ce nu am avut toţi aceleaşi condiţii. Ei bine, având în vedere că perioada restantelor nu era încă încheiată, căminele studenţeşti erau pline de elevi. Astfel, organizatorii au căutat alternative, încercând să creeze condiţii cât mai bune pentru toată lumea.

2. ~ AM FĂCUT FOAMEA?~

Politica hotelului la care am fost eu cazata era că în fiecare dimineaţă să fie oferit micul dejun (pe care l-am prins doar odată), între orele 08:00 şi 11:00, lucru extrem de bun.

Pe lângă asta, pe fiecare tură le era oferită voluntarilor apă şi câte o gustare (gustare e puţin spus, că aveai pizza, hotdogi, gogoşi şi paste, cât să hrăneşti o armată). Dacă erai voluntar fain, sponsorii festivalului obişnuiau să îţi aducă băuturi şi mâncare.

3. ~ AM AVUT COORDONATORI RAI?~

Încă de la primul contact cu aceştia, am fost impresionată. Aveam nevoie de un favor, pe care îmi era teamă să i-l cer uneia dintre coordonatoare. Astfel, o altă coordonatoare m-a încurajat spunându-mi: „Suntem şi noi oameni! Ne înțelegem între noi!”- dovadă a faptului că ei nu îşi doreau să îşi eviedentieze superioritatea faţă de noi, voluntarii.

Am rămas surprinsă de poveştile vieţilor lor, de modul în care au ajuns acolo şi de planurile pe care le au pentru viitor. Foarte profesional din partea lor a fost faptul că au încercat să îşi lase problemele în afară festivalului şi să lucreze cot la cot cu noi.

Pe această cale vreau să vă mulţumesc şi să vă spun că sunteţi geniali! Sper să luaţi note MARI în restante! ❤

4. ~ AM FOST OBLIGATĂ SĂ FAC ORE ÎN PLUS?~

Chiar deloc. Ba chiar ajunseseră să se roage de mine să merg să mă distrez. Ei bine, eram împărţiţi să lucrăm în trei ture, iar eu rămâneam pe toate turele. Turele erau de câte 6 ore. Prima tura intra dimineața la ora 8  și ieșea la ora 14, a doua tură  intra de la ora 14 și ieșea în jur de ora 20, iar ultima tură ieșea dimineața la ora 4. Voluntarii alegeau să rămână pe ce tură voiau. Minorii nu rămâneau in tură de noapte.  În afara turei (pe care trebuiau să o respecte) nu interesa pe nimeni ce făceau. Erau liberi să meargă în festival, să doarmă, să stea la plajă etc.

De ce am ales să rămân mai mult?

Îmi place să socializez cu cât mai multe persoane, iar ideea rămânerii în cameră până îmi începea mie tura, sau statul la plajă nu mă fascina atât de mult.
am simţit că acolo e nevoie de mine şi că pot să ajut, aşa că am ales să o fac.
Le-am spus-o şi coordonatorilor: „Atunci când fac ce îmi place şi sunt cu oamenii care îmi plac, eu mă distrez. Nu e obligatoriu să fiu într-un anumit loc sau să fac ceva special!”

Vă garantez că dacă nu îmi plăcea , aveam grijă să respect programul.

5. ~ CUM M-AM DESCURCAT CU TRANSPORTUL?~

Pe această cale am învăţat că trebuie să am mereu bani de rezervă pentru transportul pe distanţele scurte, nu doar pentru cel de acasă de la mine până la festival.

Nu, transportul nu ne-a fost decontat, dar te descurci cu 50 de lei pentru transportul pe distanţele scurte. Exceptând cazul în care te numeşti Speranţă, greşeşti de fiecare autobuzul şi te rătăceşti prin Constantă (povestea asta o zic în alt articol).

 

Atingând aceste cinci idei importante, sper că v-aţi făcut o idee în ceea ce priveşte voluntariatul la NEVERSEA.  Nu spun că nu a fost obositor, că nu am avut treabă; ba chiar am avut. Dar contează foarte mult de modul în care alegi să vezi lucrurile.

P.S.: Pentru cârcotaşi: făcând un calcul simplu, putem observa cu uşurinţă că nu orice tânăr şi-ar putea permite să îşi achite un abonament, cazarea şi mâncare pentru un astfel de eveniment.

Anunțuri
Standard
Life style

Caravana FILMoFest Junior | Eveniment dedicat copiilor

Ce poate fi mai frumos pentru un copil decât să se recreeze într-un parc, alături de alţi copii, într-o atmosfera perfectă de poveste? Vă spun eu: NIMIC. Propun că timp de şase zile să-i ajutăm pe cei mici să se detaşeze de calculator/televizor/telefon şi să viziteze alături de noi lumea poveştilor.
PROGRAM:

  • luni pe 15 august în Parcul Central (pe gazonul de lângă biblioteca),
  • marţi pe 16 august în Parcul Municipal Osoiu (în zona platoului unde organizăm Şezătoarea lui Moinea),
  • miercuri pe 17 august în Parcul Tei (lângă locul Măsuţelor tăcerii),
  • joi pe 18 august în Parcul Lucacestiului (în zona principala),
  • vineri pe 19 august în Parcul Pini (la cupola) ,
  • sâmbătă pe 20 august în Parcul Băi (pe gazonul din faţă scenei).
    Sâmbătă seară este foarte specială pentru cei mici deoarece aceştia îşi vor putea vedea alături de părinţi „operele de artă” create în zilele precedente.Participarea la aceste activităţi se face pe bază de înscriere (5lei) şi pentru a vă putea înscrie vă rugăm să sunaţi la numărul de telefon: 0751.396.545
    Evenimentul se desfăşoară în fiecare zi în locaţiile menţionate în afiş între orele 18:00-19:30.
    13995649_565935976942334_6828824402990200301_o
    Caravana Filmofest Junior este un proiect iniţiat şi implementat de AICR Moineşti.
    Cu sprijinul logistic: UAT Primăria Municipiului Moineşti
    Parteneri: Omega BC Communications, Voice Tag, AlaZ Services Moineşti
    Parteneri media: Deşteptarea, România Pozitivă
Standard
Fără categorie, Life style

Șezătoarea lui Moinea| Împreună păstrăm tradiţia

Frumoși sunt moineștenii, dar iată că și mai frumoși sunt moineștenii împreună. Pe data de 26 iunie Asociația Inițiative pentru o Comunitate Responsabilă (AICR) a decis să organizeze un eveniment care să-i aducă laolaltă pe toți cei care se trag din neamul lui Moinea.

aicr

Sursa: Moinesti Pozitiv

Acest eveniment a fost dedicat Zilei Universale a Iei, dar și a Drapelului Românesc. Moineștenii au demonstrat că încă au în suflet tradiția purtând cu mândrie ia si culorile drapelului național.

alz_2670

Sursa: AlaZ

Copilașii, toți numai unul și unul, s-au bucurat enorm de jocurile organizate special pentru ei de către noi, cei din AICR. Și- au putut testa forța la trasul frânghiei, la aruncatul potcoavei dar și dexteritatea la prinsul mărului dintr-un bol de lemn plin cu apă, doar cu gura. Ghicitorile și jocul de dicție le-au dat ceva bătăi de cap, dar până la urmă au demonstrat că se descurcă și la bine, dar și la greu. Au fost foarte încântați atunci când, în aplauzele tuturor, au primit din partea AICR, cu sprijinul doamnei Elena Lupu, obiecte croșetate manual și cu multă migală, ce sa le amintească de acest eveniment.

Evident, a fost și un concurs de ii, ia mea fiind cotată ca cea mai veche ie. Aceasta are 121 de ani și face parte din familie.
A fost o șezătoare pe cinste, marca AICR!

 

Standard
Campanii

Scrisoare către „Doamna W”

     De aproximativ un an de zile fac parte dintr-o minunată echipă de voluntariat numită AICR. Frumos pe aici… Am avut ocazia să cunosc oameni superbi care pot face un bine si fara să aștepte ceva în schimb. Noi organizăm proiecte benefice pentru comunitatea în care trăim și încercăm să ajutăm cât de mult putem (într-un mod sau altul). Prin cadrul acestei asociații am avut ocazia să o cunosc pe această veritabilă „doamnă W„.

     Doamna W este o minunată femeie din afara AICR, pe care eu- ca voluntar- (și alții din echipa) am încercat să o ajut în desfășurarea si organizarea a 2 mari proiecte. Aceste experimente mi-au lăsat un gust extrem de amar. Așadar vreau să îi transmit prin intermediul acestui micuț articol un mic mesaj:

     ” Draga doamnă W, vă transmit acest mesaj în speranța că în viitor o sa încercați să vă remediați anumite „calități”. În urma celor 2 proiecte: Moinesteanca, respectiv Miss Moinesteanca, mi-ați dovedit că nu sunteți ceea ce vreți să prezentați în societate.
     În primul rând prin gesturile pe care le-ați făcut ați demonstrat că sunteți egoista și va urmăriți doar scopurile dumneavoastră. Sunteți genul de ” doamnă ” care se ridică prin a le păta imaginea altora(nu sunteți demnă de cei pe care îi aveți în jur). Vă place să vă asumați meritul unor activități pe care singură nu le-ați fi putut realiza. Nu știți să mulțumiți atunci când vi se oferă o mână de ajutor și pe deasupra, într-un mod absolut stupefiant mai și întrebați: ” Dar voluntarii ce au făcut mai exact?” Stați să vă explic. Acești voluntari s-au asigurat că există ordine și disciplină în haosul pe care l-ați creat în jurul dumneavoastră în n rânduri.
     Vă lipsește profesionalismul. Nu știți să respectați angajamentele pe care vi le luați. Sunteti foarte dezorientată și aveți „darul” de a-i dezorienta și pe cei din jurul dumneavoastră.
     Vă lipsește corectitudinea și sinceritatea. Nu mi se pare corect să înscrieți într-un concurs de miss o fată din ansamblul folcloric pe care îl coordonați.(dat fiind faptul că erați organizatorul principal) Pe lângă asta, nu i-ați anunțat pe ceilalți organizatori de acest lucru.
     Nu știți să respectați un program. Faceți si spuneți ce vă taie capul indiferent că acest lucru le crează probleme celor din jur.
     În cadrul proiectului Moinesteanca nu ați știut să oferiți voluntarilor o indicație și ne-ați lăsat să ne descurcăm singuri cu echipele din diferite colturi ale țării (ba chiar și din alte țări) fără să știm programul său orice alt detaliu important. Evident, toate au ieșit bine. De ce? Pentru că ați lucrat cu voluntari buni care s-au putut organiza si fără ajutorul dumneavoastră.
     Sunt profund dezamăgită și vă asigur ca aceste gânduri nu sunt doar din partea mea. Sper din tot sufletul să învățați să colaborați.
image

               Cu mult drag, Speranța! „

    

Standard