Fără categorie

Despre perfectiune…

De foarte multe ori auzim că se spun chestii despre “perfectiune”(la oameni), iar din dorința de a atinge această perfecțiune ne lăsăm influențați de ceea ce se spune. Într-un articol anterior spuneam că perfecțiunea e subiectivă, și este. Fiecare persoană vede perfecțiunea în felul ei.
Totuși, ce este această perfecțiune?
Pentru a știi ce este perfecțiunea, trebuie să ne cunoaștem mai întâi pe noi înșine. Trebuie să ne cunoaștem principiile, ideile, plăcerile și neplăcerile, calitățile și defectele. Acestea trebuie să fie acceptate și îmbrățișate cu drag. Doar după ce trecem de această fază putem aprecia un lucru ca fiind perfect. Este o greșeală enormă să acceptăm pur și simplu ceea ce ne vând alții ca fiind “perfect”. Să luăm ca exemplu ideea unei femei votate de foarte mulți oameni ca fiind perfectă. De ce e perfectă? Pentru că respectă anumite “legi” stabilite de alții ca fiind cele care definesc perfecțiunea? Ei bine, poate tu ai alte gusturi. Dacă ai alte plăceri, bucură-te de ele și nu te lasă influențat de ceilalți.
Eu sunt de părere că nu trebuie să atribuim perfecțiunea doar exteriorului unei persoane. Mi se pare un lucru absolut superficial. Eu văd o persoană ca fiind perfectă atunci când se acceptă pe sine. În acel moment în care ajunge la un echilibru între interior și exterior. În momentul în care își acceptă kilogramele în plus, fruntea prea mică, nasul prea mare, coșurile de pe frunte și toate cele. În momentul în care acceptă că poate fi geloasă, egoistă, naivă, inocentă sau oricum altcumva. În momentul în care își acceptă condiția materială, trecutul și prezentul. Toate aceste lucruri ne formează pe noi. De ce să nu mă accept așa cum sunt? Ne deranjează dacă ceilalți ne resping, dar de ce nu ne deranjează dacă și noi ne respingem pe noi? Dacă ne-am accepta așa cum suntem am putea ajunge să ne spunem:”Ce contează dacă el/ea mă vede prea mic/a de înălțime? Eu mă simț bine așa cum sunt.”, iar din acel moment părerile celorlalți devin nesesizabile. De multe ori ceilalți își doresc ceea ce noi avem și renegam. Nu-ți place că ești prea emotiv/a? Ei bine, poate cineva te admiră din umbră pentru acest lucru. Poate acel cineva este o fire mereu rațională și își filtrează mereu emoțiile, ceea ce o determină să nu trăiască momentele cu aceeași intensitate.
Acceptați-vă! Singura persoană care este și va fi cu voi pe tot drumul ăsta numit “viata”, sunteți voi. De ce să parcurgeți un întreg drum fiind nemulțumiți de voi? O singură viață aveți, de ce să o umpleți de frustrări? Trăiți așa cum vreți! Exprimați-vă! Exteriorizati-vă până și cea mai ascunsă latură! Faceți ceea ce vă e frică să faceți! Doar așa o să ajungeți să vă bucurați cu adevărat de viață. O viață perfecta…
Eu mă consider perfectă și am o viață perfectă!

Voi cum vedeți perfecțiunea?

Standard