Fără categorie

Interviu Organizații Studențești | Ștefania Badea – BOS

Toți  cei care mă  cunosc ar fi putut anticipa faptul că  pentru mine primele doua săptămâni  de facultate, cele în  care diferite organizații  studențești  își  montează  standul și  informează  pe toată  lumea că  recrutează voluntari, sunt o adevărată  încântare.  Să vezi o făptură minusculă,  de 1 metru și 65 de centrimetri, învârtindu-se ca un titirez de la un stand la altul, așteptându-și entuziasmată  pliantul informațional,  poate fi cu adevărat amuzant. 

Ei bine, cu această  ocazie  le-am propus tuturor organizațiilor care mi-au ieșit în cale un micuț  proiect. Totul constă  în  provocarea de a accepta să  mai fie și  ei intervievați, nu doar noi, cei recrutați. 

BUSSINES ORGANIZATION FOR
STUDENTS : BOS

  

Ștefania Badea– manager al departamentului de Communication în  cadrul BOS- a răspuns  prompt provocării  mele. 

  • Bună! În  primul rând  aș  vrea să  te rog să  te prezinți  și  să  ne spui care este relația ta cu această  asociație.  Povestește-ne cum și  de unde a început  această  colaborare. De ce ai ales-o?

Bună! Numele meu este Ștefania Badea și, începând cu acest an, sunt noul manager al departamentului de Communication.

În primul meu an de studenţie am fost destul de dezorientată, nu știam ce îmi doresc să fac sau încotro să mă îndrept.

Ideea de voluntariat suna destul de bine, însă nu știam ce sa aleg, până într-o zi, când mi-a apărut pe Facebook o poza cu oamenii din BOS.

Nu pot explica ce m-a atras din prima clipă la ei, cert e că emanau energie, veselie și am simțit că acela este locul perfect în care să mă dezvolt.

Despre asta este vorba într-o organizaţie: alegi cu sufletul, te îndrepţi către locul în care simţi că poţi lega prietenii, poţi rezona cu mediul respectiv, te poţi dezvolta și, cel mai important, ai parte de cea mai tare distracție din studenţia ta.”


  • Cum reușești  să  te împarți  între  asociație, viață personală și  cursuri? Este dificil?

 Îmi place să cred că dacă într-adevăr îţi place ceea ce faci, nimic nu e dificil de realizat. Voluntariatul nu este un job, vii aici de plăcere și lucrezi cu pasiune.

Totul ţine de cum îţi prioritizezi lucrurile; ai timp să mergi și la cursuri, să fii prezent la ședinţe în cadrul organizației, iar în ceea ce privește distracţia, aici ai parte de ea din plin.”


  • În  ce mod s-a schimbat viața  ta de când activezi aici? Te-ai dezvoltat în  vreun fel?

Aici aș putea scrie 2 pagini fără oprire, însă voi încerca să cuprind aspectele importante.

În primul rând, organizaţia mi-a oferit o direcţie, aici am descoperit ceea ce îmi place să fac sau ceea ce ar putea fi potrivit pentru mine în viitoarea carieră.

Tot aici, mi-am dezvoltat calităţi pe care nici măcar nu știam că le deţin și am cunoscut oameni care sunt mai mult decât simpli colegi, sunt o familie pentru mine.

Noi avem o vorbă: „BOS îţi oferă exact cât ai fi nevoie”, iar eu am avut nevoie de sprijin din partea oamenilor și oportunităţi prin care să-mi înving temerile, să mă autodepășesc și, totodată, să mă dezvolt personal și profesional.

Aici ai ocazia să te provoci constant!”


  • Crezi că  a face voluntariat într-o organizație studențească influențează cumva planurile de viitor ale studentului respectiv? În  ce mod?

„Consider că, pe lângă facultate, a face voluntariat într-o organizaţie reprezintă o alternativă mult mai bună de a învăţa lucruri noi și a te pregăti pentru viitoarea carieră.

Ai ocazia să intri în contact cu mediul de business, poţi interacționa cu influenceri în diverse domenii, speakeri de renume sau chiar directori de firme.

De multe ori, facultatea aleasă se dovedește a nu fi cea mai bună opțiune, nu se pliază pe nevoile tale și nu te regăsești acolo, însă într-un ONG studențesc poţi afla ceea ce îţi place să faci cu adevărat.

Voluntariatul într-o organizaţie îţi lărgește orizonturile, îţi oferă o direcţie și te ajută să te descoperi.”


  •  Îți  mulțumesc frumos că  ai acceptat propunerea mea și  te rog să  transmiți  câteva  cuvinte cititorilor și  celor care doresc să  vină  în  echipa voastră! 

„Și eu îţi mulțumesc și te felicit pentru munca pe care o depui, îmi face plăcere să întâlnesc tineri atât de pasionați de ceea ce fac.

Vrem să încurajăm tinerii să-și urmeze visurile, să aibă curaj să iasă din zona lor de confort și să se provoace constant.

Voluntariatul este o experienţă unică, de care orice student ar trebui să aibă parte, iar acum este perioada potrivită în care îţi poţi găsi locul într-un ONG.

Dacă simţi că BOS este locul ideal în care să te dezvolţi și să trăiești o studenţie de neuitat, te invităm să aplici pe bosromania.ro/aplica până pe 15 octombrie.”

Anunțuri
Standard
Fără categorie

Cantina MOXA | O adevărată  binecuvântare 

Despre cantina MOXA a auzit orice student/ posibil student ASE și probabil orice locuitor al Bucureștiului.  Această vestită cantină le oferă clienților săi mâncare bună la un preț scăzut.  

Spun „clienților” pentru că  poate veni orice persoană  înarmată  cu bani și  multă,  multă  răbdare.  Când  am nimerit prima dată  la coadă am crezut că  s-a mutat UNTOLD-ul și  trebuie să  mă  bag  repede la un laptop să  fac acreditări. 

Iată  aici câteva  poze cu meniul zilei, cu ceea ce am comandat și  cu dimensiunea  cozii. 

Acest meniu nu a costat mai mult de 10 lei.

Cam așa  arată  o coadă înainte  să se deschidă cantina. Două etaje nu ajung.

Standard
Fără categorie

Românul, omul cult doar la beție 

Cred că  nu sunt singura care s-a nimerit, nu doar o singură dată,  în  mijlocul unei discuții  aprinse între  oameni culți   care își  expun cunoștințele, într-un  mod absolut tacticos la un pahar (sau mai multe) de băutură.  Ei bine, asta este cu adevărat  impresionant. Impresionant de amuzant.

Weekendul trecut m-am ocupat de o promoție  la vinul „Beciul Domnesc” în magazinul Auchan Titan unde, dincolo de faptul că mi-am îmbunătățit  cunoștințele  legate de modul în  care se servește  vinul ( puteți citi și  voi aici), am și  avut ocazia să  învăț  puțină  istorie  și  strategii de luptă.  

Am învățat  despre cum a ajuns  Ștefan  cel Mare domnitor, despre lupta sa cu Alexandru Ioan Cuza, despre faptul că dacă  această  luptă  nu ar fi avut loc, Unirea principatelor  nu s-ar mai fi produs, despre faptul că Ceaușescu  a murit de o boală produsa de o otrava,  iar dacă  asta  nu avea loc, el încă  ar fi condus cu mână  de fier acest teritoriu.

Nu  pot spune că o să  uit vreodata aceste informații,  dar știu sigur  că nu  o să  le mai folosesc în  public.

Standard
Fără categorie

Condiții în Complexul Agronomie #1| Fug sau stau?

Hei, hei! Aici o mică  studentă din provincie, care a ajuns în  capitală  plină  de speranță.  Sper? La ce sper de fapt? Sper să pot oferi  la un moment dat locuri de muncă  și  să  ofer acestei minunate planete o generație  de oameni adevărați,  echilibrați și  conștienți.  

Dar astea sunt planuri de viitor. Până  atunci, ca un oricare student boboc, trebuie să  depășesc  partea aceea din  viață  în  care mă acomodez cu faptul că acum sunt departe de casă,  că nu mai am propria mea  cameră,  că  trebuie să  țin  cu dinții  de bani (încă  nu reușesc să  accept  ideea asta),  că acum locuiesc la cămin,  iar condițiile nu sunt ca cele de acasă. 

Eu locuiesc acum în  Căminul C1 din Complexul Agronomie. Persoanal, pot spune ca sunt condiții  cât  de cât  ok. Nimic special. Și  nimic care să  mă facă  neapărat  să  fug. Era de așteptat  să  nu fie condiții  extraordinar de bune, dar sunt acceptabile. Probabil cel mai mare, poate și  singurul dintre inconveniente, este toaleta, care nu se află  în  cameră.  Să  o descriu puțin? Ei bine, este  un spațiu  destul  de mare, compus  din 3 camere separate, din care una este pentru  WC-uri, una pentru chiuvete, iar cealalta pentru  dușuri.  Cea din urma nu arată  deloc ok, o mare parte din dușuri fiind nefuncționabile, însă  poți  supraviețui  dacă  dorești.  

O altă  problemă  ar putea fi distanța, căminul  aflându-se cam la 20 de minute de mers cu RATB-ul, ținându-se cont de traficul din București.  Dar e în  regulă  atât  timp  cât  ești  un om responsabil și  îți  manageriezi bine  timpul personal.

Ar mai trebui specificat că  toate camerele sunt destul  de mari (față  de cele din Moxa, în  care tot câte  4 fete stau în  cameră).  Pe fiecare etaj  exista bucătării, bucătării  care arată  destul de acceptabil.

Desigur, există  camere care arată  deplorabil (gen cea în  care am intrat eu) , dar am și  prietene  ale caror camere arătau  foarte îngrijit.  Cam asta ar fi dovada faptului ca omul sfințește  locul. Nu este vina administratorului că  peretii sunt murdari/coșcoviți în anunite camere. 

Dacă  îți  dorești  să locuiești  într-o cameră  îngrijită  anul viitor,  asigură-te că  atunci când pleci nu lasi dezastru în  urma ta. 

Cu poze o să  revin în cea de-a doua parte a acestui articol! Încă  nu am terminat de povestit.

Te invit să citești și a doua parte a articolului: aici.

Standard
Fără categorie

Bărbații, mai gospodine decât  gospodinele

Toamna, gospodinele își  pregătesc  cămara  pentru iarnă.  În  acest fel, minunății  lor domni au ocazia  să  își  pună  în valoare spiritul cinic-antreprenorial și  capacitatea extraordinară  de analiză.  

Vă  întrebați  cum? Ei bine, făcând  piața.  

Zilele astea am desfășurat  o campanie pentru  promovarea iaurturilor YOMO în  Mega Image Corbeanca. 

După  ce am făcut  o medie, am constat că  foarte mulți  bărbați  fac conștiincioși cumpărăturile, fiind foarte atenți  la ce ingrediente conțin  produsele,  la data lor de expirare, dar și  la preț, pentru că  citez: „Trebuie sa îmi rămână bani și pentru berică.” 

Ba chiar, unii sunt antrenați  de mici.

Standard
Fără categorie

Cum să  faci rost de bani pentru  călătoriile cu RATB

Ce faci atunci când ești  student boboc și te-ai grăbit să ajungi la cămin  cu o săptămână  înainte  de începerea  cursurilor? Începi  să explorezi orașul. 

Ei bine, asta am făcut  și eu,  la nici 24 de ore de când  am aterizat în  marele oraș,  București.  

Astfel, am ajuns  și  prin Băneasa.  Aici, în  parcarea celor de la Carrefour, mi-a atras atenția  o doamnă  cu un cărucior plin cu bidoane, sticle și  cartoane. Se chinuia să le împingă  într-un aparat.  Apropiindu-mă am văzut  că era și răsplătită  pentru faptul că hrănea  „bestia”. 

Vă  las și vouă  aici să  vedeți:

Standard
Fără categorie

NEVERSEA |DESPRE EXPERIENȚA CA VOLUNTAR

Pot spune că am aşteptat cu nerăbdare să public acest articol. De ce? În primul rând pentru că este primul articol pe care îl public după o perioadă lungă de inactivitate (bac life) şi în al doilea rând, deoarece am simţit că trebuie să povestesc despre acest lucru, pentru ca voluntarii de anul viitor, care vor da o căutare pe Google, să găsească câteva informaţii adevărate ( şi nu mă refer la cele de tip CANCAN). Aşadar, iată-mă aici, în tren, îndreptându-mă spre Braşov, lucrând la acest articol.

Pe la sfârşitul lunii mai am primit un articol din care am aflat că organizatorii NEVERSEA şi UNTOLD caută peste 2000 de voluntari, aşa că m-am înscris şi eu.

Până să aflu dacă am fost sau nu acceptată (rezultate care, apropo, s-au lăsat aşteptate pentru o parte din viitorii voluntari) am tot căutat informaţii despre modul în care au fost trataţi voluntarii în ediţiile trecute ale festivalului UNTOLD.

Am găsit doar articole negative în care se povestea că voluntarii au fost trataţi urât, că nu li s-a respectat programul trecut în contract, că au avut coordonatori răi care efectiv doar ofereau ordine, era şi o imagine care sugera faptul că au dormit în saci de dormit, pe jos, în cantină unui cămin din Cluj, că nu le-a fost oferită mâncare etc.

Ei bine, citind acestea, deja aveam tendinţa să renunţ. Dar, dorindu-mi o vară diferită şi din pasiunea pentru voluntariat şi o viaţă activă, am decis să continui. Ulterior am fost informată că fusesem repartizată pe departamentul de „Acces şi Acreditari”, având şi cazarea asigurată.

Deja mă gândeam cu încă câţiva voluntari ca o să fim „cazaţi” în corturi, pe malul mării.

Nu îmi permit să îmi dau cu părerea despre cât de false/adevărate sunt informaţiile legate de modul în care au fost trataţi voluntarii în ediţiile trecute UNTOLD (deoarece nu am fost acolo), dar pot spune două lucruri:

  1. am întâlnit voluntari care au fost acolo şi au zis că acele lucruri nu sunt adevărate;
  2. contrar aşteptărilor, experienţa de voluntar NEVERSEA a fost una excepţională.

Aşadar, am decis să prezint 5 dintre cele mai importante puncte de interes:

1. ~ UNDE AM FOST CAZATA?~
Spre norocul meu, am fost cazată la Hotel Hefaistos. Un hotel superb! Recomand!

Alţi voluntari au fost cazaţi la Hotel Delfin, Hotel Piccadilly, dar şi la cămine.

Probabil vă întrebaţi de ce nu am avut toţi aceleaşi condiţii. Ei bine, având în vedere că perioada restantelor nu era încă încheiată, căminele studenţeşti erau pline de elevi. Astfel, organizatorii au căutat alternative, încercând să creeze condiţii cât mai bune pentru toată lumea.

2. ~ AM FĂCUT FOAMEA?~

Politica hotelului la care am fost eu cazata era că în fiecare dimineaţă să fie oferit micul dejun (pe care l-am prins doar odată), între orele 08:00 şi 11:00, lucru extrem de bun.

Pe lângă asta, pe fiecare tură le era oferită voluntarilor apă şi câte o gustare (gustare e puţin spus, că aveai pizza, hotdogi, gogoşi şi paste, cât să hrăneşti o armată). Dacă erai voluntar fain, sponsorii festivalului obişnuiau să îţi aducă băuturi şi mâncare.

3. ~ AM AVUT COORDONATORI RAI?~

Încă de la primul contact cu aceştia, am fost impresionată. Aveam nevoie de un favor, pe care îmi era teamă să i-l cer uneia dintre coordonatoare. Astfel, o altă coordonatoare m-a încurajat spunându-mi: „Suntem şi noi oameni! Ne înțelegem între noi!”- dovadă a faptului că ei nu îşi doreau să îşi eviedentieze superioritatea faţă de noi, voluntarii.

Am rămas surprinsă de poveştile vieţilor lor, de modul în care au ajuns acolo şi de planurile pe care le au pentru viitor. Foarte profesional din partea lor a fost faptul că au încercat să îşi lase problemele în afară festivalului şi să lucreze cot la cot cu noi.

Pe această cale vreau să vă mulţumesc şi să vă spun că sunteţi geniali! Sper să luaţi note MARI în restante! ❤

4. ~ AM FOST OBLIGATĂ SĂ FAC ORE ÎN PLUS?~

Chiar deloc. Ba chiar ajunseseră să se roage de mine să merg să mă distrez. Ei bine, eram împărţiţi să lucrăm în trei ture, iar eu rămâneam pe toate turele. Turele erau de câte 6 ore. Prima tura intra dimineața la ora 8  și ieșea la ora 14, a doua tură  intra de la ora 14 și ieșea în jur de ora 20, iar ultima tură ieșea dimineața la ora 4. Voluntarii alegeau să rămână pe ce tură voiau. Minorii nu rămâneau in tură de noapte.  În afara turei (pe care trebuiau să o respecte) nu interesa pe nimeni ce făceau. Erau liberi să meargă în festival, să doarmă, să stea la plajă etc.

De ce am ales să rămân mai mult?

Îmi place să socializez cu cât mai multe persoane, iar ideea rămânerii în cameră până îmi începea mie tura, sau statul la plajă nu mă fascina atât de mult.
am simţit că acolo e nevoie de mine şi că pot să ajut, aşa că am ales să o fac.
Le-am spus-o şi coordonatorilor: „Atunci când fac ce îmi place şi sunt cu oamenii care îmi plac, eu mă distrez. Nu e obligatoriu să fiu într-un anumit loc sau să fac ceva special!”

Vă garantez că dacă nu îmi plăcea , aveam grijă să respect programul.

5. ~ CUM M-AM DESCURCAT CU TRANSPORTUL?~

Pe această cale am învăţat că trebuie să am mereu bani de rezervă pentru transportul pe distanţele scurte, nu doar pentru cel de acasă de la mine până la festival.

Nu, transportul nu ne-a fost decontat, dar te descurci cu 50 de lei pentru transportul pe distanţele scurte. Exceptând cazul în care te numeşti Speranţă, greşeşti de fiecare autobuzul şi te rătăceşti prin Constantă (povestea asta o zic în alt articol).

 

Atingând aceste cinci idei importante, sper că v-aţi făcut o idee în ceea ce priveşte voluntariatul la NEVERSEA.  Nu spun că nu a fost obositor, că nu am avut treabă; ba chiar am avut. Dar contează foarte mult de modul în care alegi să vezi lucrurile.

P.S.: Pentru cârcotaşi: făcând un calcul simplu, putem observa cu uşurinţă că nu orice tânăr şi-ar putea permite să îşi achite un abonament, cazarea şi mâncare pentru un astfel de eveniment.

Standard